Supraliciteaza-ti toamna!

Supraliciteaza-ti toamna!

Scriu randurile astea afara pe o terasa. Temperatura e perfecta, muzica e exact ce trebuie si limonada cu ghimbir si miere e si pansament sufletesc, nu doar gastric. La 5 metri de mine se afla un cuplu care e atat de lipsit de cusur din toate punctele de vedere incat stau si ma holbez la ei. Stau unul langa altul vorbind intim. El are un coculet din ala mititel in varful capului, completat de un zambet stramb, si ea poarta o rochie tricotata, moale si bej, si un aer de feminitate de imi vine sa o iau in brate si sa ii perii parul. Ma holbez atat de intens ca de la o vreme ma observa. Rosesc si ma uit in alta parte. Rad in gura mare. Nu am idee ce gandesc ei, dar cel mai probabil ca sunt ceva ciudata, asa ca nu mai indraznesc sa ma uit in directia aia. A fost un momemt frumos care trebuia incorporat in prea plinul din jur.

Despre ce este vorba?

Anul asta toamna m-a luat pe nepregatite. A aparut deodata si foarte exploziv, fix cand m-am intors din vacanta in Spania. Am aterizat de la plina vara cu soare si bretele direct in plina toamna rece si mohorata.  A fost o prima surpriza incomoda, dar urmata de ceva atat de frumos ca s-a meritat fara nici cel mai mic regret. Asa de tare s-a meritat, incat am simtit ca, pana acum, intreaga viata am facut risipa de toamna.

A doua surpriza, atat de deosebita, nemaintalnita, magnifica si superba, a fost ca pentru prima data in viata… imi place toamna. M-am laudat la toata lumea cu noua mea traire, cu cantitatea aia de entuziasm in voce pe care doar adevarata magie si noile inceputuri ti le pot da.

dovleac portocaliu oranj toamna frunze cazute uscate ruginite

Pana acum toamna a insemnat un singur lucru: sfartsitul verii, anotimpul meu preferat. Sfarsitul vietii. Moarte care cade din copaci frunza cu frunza. Sfarsitul fericirii, sfarsitul diminetilor sarutate de soare si a noptilor tarzii. Moartea bucuriei.

Dar de data asta… totul este perfect. Frunzele care cad in bataia brizei arata ca flori de rugina. Lumina soarelui de dupa-masa are o dulceata de smochina si imi da o senzatie de pace de parca m-as scalda in aurul lichid din sufletul unicornilor.  Cata dreptate a putut sa aiba Nietzsche cand a spus ca toamna nu este un anotimp al naturii, ci al sufletului.  Doar ca nu eram pe aceeasi vibratie. Dar acum sunt acolo si sunt atat de radioasa ca atunci cand primesti un mare dar, pe care nu stiai ca il vrei.

Nu imi este foarte clar ce s-a intamplat in realitatea mea exterioara de s-a produs schimbarea asta, dar banuiesc ca are legatura cu o cantitate serioasa de munca interioara care s-a fructificat intr-un fel neasteptat. O multime de sentimente in sfarsit acceptate si lasate sa fie simtite, unele confuze si amestecate, altele clare ca buna ziua, multe emotii ajunse la maturitate, coapte ca niste dovleci: mari, grase, oranj regal.

Am fost atat de violent de fericita incat m-am separat de lume. Nu complet, dar nu am interactionat foarte mult cu ceilalti si nu am iesit foarte mult din casa. Totul e atat de impecabil incat nu am simtit nevoia sa caut fericire sau completare in afara mea. Stau singura acasa. Pictez. Citesc. Scriu. Si mai ales, rad. Rad atat de tare ca vecinii sigur au ajuns la concluzia ca in sfarsit am luat-o pe ulei.

talpi picioare sosete groase gri dovleac de toamna frunze ruginii cazute, cafea paturi toamna acasa

Cel mai probabil a inceput sa imi placa toamna pentru ca in sfarsit mi-am lasat creativitatea sa se desfasoare si am plonjat pe calea asta in energia toamnei, cel mai artistic anotimp dintre toate. Este o suma de contraste si cum in sfarsit natura mea conflictuala a fost acceptata, se poate conecta la dualitatea toamnei: delectari si despartiri. Bucuria de a da drumul si acceptarea a ce este in orice forma ar fi: carnaval cromatic si ploaie patrunzatoare.

Astept poezia ploilor de noiembrie, dar pana atunci planuiesc sa ma bucur si sa sarbatoresc tot ce are toamna de oferit. Am descoperit ca sunt multi oameni incantati de toamna, asa ca am facut un pic de cercetare ca sa vad ce le place altora la toamna. Am compus lista de mai jos, ca sa nu abordez problema ca un incepator absolut:

  • Diminetile racoroase (momentul preferat al zilei)
  • Recoltele cu toate amintirile copilariei
  • Frunzele care se schimba, cu toate culorile de care nu m-am simtit apropiata pana acum: tonuri de auriu, galben, marouri ruginite, oranjuri de bostan, burgund ca vinul fiert.
  • Apusurile cu profunzimi de suflet.
  • Ceai rooibos cald si cacao fierbinte.
  • Bluze calduroase, cizme si sosete pufoase.
  • Par dezordonat (ok, asta mi se intampla tot timpul anului).
  • Focuri cu fata calda si spatele rece, infofolita in fulare si paturi
  • Tinutul in brate (de asemenea strans la piept, si restul de sinonime)
  • Cioplit dovleci si sarbatoarea mea preferata, Halloween
  • Cules de mere si gutui si cea mai dulce si aromata placinta
  • Lumanari parfumate si carti bune

Toate de mai sus vor fi ale mele toamna asta. Deja am inceput.

Daca anul ar fi ascuns intr-un ceas, toamna ar fi ora magiei. (Victoria Erickson)

padure toamna copaci ruginii frunze colorate galben portocaliu oranj rosu fotografie drona

Author Avatar
by admin

Leave a Comment